Mimo si schimbarea de sex

 

Cand am adoptat motanul, era déjà castrat, dar se comporta ca un adevarat motan.
Dupa cativa ani, s-a imbolnavit (litiaza urinara) si in urma esecului tratamentului medical, a trebuit operat, i s-a creat un « vagin » ca sa poata urina. Deci a devenit « femela/pisica »

20130130_191356

 

Aici, povestea lui se impleteste cu povestea copilului.

Cand Mimo a inceput sa arate semne de suferinta, copilul se plangea de dureri de burta…

Cu Mimo a fost simplu, veterinarul a pus imediat un diagnostic.

Mai greu a fost pt copil, dupa 3 luni am avut un diagnostic ! atunci mi s-a parut ENORM ! acum imi dau seama ca de fapt, am avut noroc, pe parcurs am cunoscut cazuri in care diagnosticul a fost gasit dupa mult mai mult timp !

Copilul a avut o malformatie congenitala, renala. Deci nu aceelasi lucru cu motanul. Doar ca au fost bolnavi in aceelasi timp.

MIMO

Prima operatie a motanului a fost in martie 2013. Copilul in iulie 2013.

A 2-a interventie chirurgicala a copilului a fost in octombrie. Motanul in noiembrie.

A 3-a interventie a copilului a fost la inceputul lui martie 2014 si motanul  la sfarsitul lunii.

Ultima interventie a copilului a fost pe 7 iulie 2014 si motanul pe 3 iulie.

 

20130818_172023
Mimo continua sa faca litiaza si enormi calculi urinari, era mereu bolnav. In iulie 2014, mi s-a propus eutanasia sau o noua operatie majora. I s-a cusut „vaginul”, inchis complet caile urinare naturale si s-a creat artificial o gaurica pe burtica (unde era buricul) si de atunci totul e OK.

Copilul ajunsese sa creada ca daca motanul nu se face sanatos, nici el nu va fi sanatos. Eram foarte foarte ingrijorata ! trebuia sa salvez motanul, ca sa pot salva copilul meu !

Ultima interventie chirurgicala a fost cea mai grea ! Copilul risca sa piarda un rinichi. Slava lui Dumnezeu operatia a reusit, copilul a BINE acum !!!! Multumesc Doamne !

Si pt Mimo ultima interventia a fost dificila, nu stiam daca si cum se va acomoda cu noua lui stare…
Acum motanul Mimo NU mai are nici un organ sexual, fizic/biologic nu mai are nici un atribut masculin sau feminin.

20141206_090236
Cand avea un « vagin « (deci era « fetita » ? :)) ) a stat la noi o pisicuta pt cateva zile, pe care motanul meu a fugarit-o non-stop, ca un adevarat motan !
Chiar si acum, cand nu mai are nici un fel de organ sexual, cum prinde o pisica, ….., el continua sa se simta si sa se poarte ca un adevarat Motan.

octombrie 2012 056
Cred ca pisicul meu se incadreaza la cel de-al 3lea gen, cel putin in aparenta, pt ca nu mai are organe sexuale dar cu toate astea, el continua sa fie un Motan ! Asta pt ca nu l-am dus la psiholog care sa-l zapaceasca cu teoria transgender :)))
Dar totusi are si el o slabiciune…. Iubeste la nebunie catelul vecinului, se joaca mereu impreuna. Daca ar fi om, déjà ar fi fost catalogat, diagnosticat, innebunit de cap, ar fi ajuns poate la… nebunie ? dar asa, noroc ca e un biet motan, el nu-si pune intrebari de ce sex este, pur si simplu se bucura ca traieste, ca e sanatos, alerga dupa pisicute si ii place sa se joace cu un catel.
Poate ca unii copii sau adulti au perioade dificile din diverse motive… Daca nebunii astia cu teoriile lor absurde i-ar lasa in pace, ar face exact ca motanul meu, dupa perioada dificila, ar continua sa traiasca normal.

Mimo si copilul sunt buni prieteni. Cand erau bolnavi, discutau f mult ! Au fost partasi de suferinta, statea copilul in pat, motanul la picioarele lui si spunea copilul « tu stii ca ma doare burta, nu ? dar si pe tine te doare, cred ca te doare mai mult »

Nu am inteles niciodata povestea asta ! o coincidenta ? Copilul a avut o malformatie congenitala, deci nu a « luat » ceva de la motan. Ce au avut ei e f diferit. Coincid doar perioadele si faptul ca era in zona renala. Si totusi…. ? Am citit ca ar fi animale care iau asupra lor bolile stapanilor…. Nu stiu daca e adevarat…

Acum copilul e sanatos. Multumesc Doamne !

Mimo-C

Motanul s-a obisnuit sa faca pipi pe burtica, de parca ar fi normal

Am descoperit un ceai ce elimina litiaza si pietrele, din care dau motanului o data pe saptamana . Ii supraveghez igiena si alimentatia. Totul e OK 🙂

fevrier 2012 018

Anunțuri

Mimo

IMG_1110

El e Mimo.

Multe intamplari frumoase am cu el.

Adevarate lectii de viata.

Sotul a plecat sa-si traiasca viata. Copilul era suparat… e normal.

Poate din cauza asta a inceput sa-mi ceara … un pisoi… sa umple golul ramas ?….

Am acceptat. Si mie imi plac mult pisicile.

Am crezut ca nu e ceva dificil sa adopti un pisoi. Si totusi a durat 6 luni sa reusesc sa gasesc un pisic!

Cel mai trist a fost cand o cunostinta ne-a spus ca o sa ne dea un pisoi … avea o pisica rasa Angora, SUPERBA ! cand ne-a spus ca pisica a nascut 3 pisoi frumosi, am facut o petrecere !!!

Am asteptat cuminti aproape 3 luni sa creasca pisoii, am cumparat cutiuta pt  toaleta, nisip, mancare, jucarele… numai pisicul mai trebuia sa vina…. Intr-o zi, cunostinta mea ne-a spus ca i-au murit 2 pisoi, iar cel ramas a trebuit sa-l dea, era promis altcuiva…. Ah ce tristete ! A fost trist copilul meu…

Dupa alte 3 esecuri in a adopta un pisoi, copilul meu a ajuns la concluzia ca n-o sa aiba niciodata un pisoi, ca e blestemat, ca nimeni nu-l iubeste, ca numai rele i se intampla, ca viata e urata, ca e din cauza lui, pt ca e un copil rau, ca de asta a plecat si tata si de asta nici Dumnezeu nu vrea ca nimic bun sa i se intample, pt ca EL stie ca e un copil rau si nu merita nimic 😦

Si plangea si plangea…

Exact atunci am gasit pe net, site-ul unui refugiu de animale, unde era poza lui Mimo.

A fost dragoste la prima vedere !

Pana atunci voiam un pisoi, indiferent de rasa, culoare. Cand l-am vazut pe Mimo, a fost clar ca el e PISICUL NOSTRU 🙂

 

Dar si aici a fost o problema. Refugiul unde se afla Mimo era la 2,5 ore cu masina ! si eu n-am masina… Cei de la refugiu ne-au spus la telefon ca ei nu isi pot permite sa rezerveze animale mai mult de o saptamana…. Si eu nu reuseam sa gasesc o masina… Am gasit o varianta de transport cu trenul pana la o localitate mai apropiata de refugiu apoi acolo speram sa gasesc un taxi … Am decis sa mergem sambata. Vineri am aflat ca nu va circula nici un tren pe linia respectiva din cauza unor probleme tehnice !

Ah ! ce plans si vai pe copil !!!!!! a plans ! a plans ! a plans toata seara, a plans toata noaptea, a adormit plangand, s-a zbatut in somn, gemea, plangea, la ora 4 s-a trezit urland…. Si aceeleasi vorbe nesabuite ca e ghinionist, ca toate ii merg rau, ca stie ca n-o sa aiba niciodata nici o bucurie….

Sambata dimineata eram zabauca de cap ! Nu mai suportam sa vad copilul plangand si am spus ca am sa-i dovedesc ca se inseala, ca nimeni nu are nimic impotriva lui, ca e un copil bun si frumos, viata e frumoasa si in nici un caz Dumnezeu nu vrea sa pedepseasca un copil !

Mi-am facut o cruce mare cand am iesit din casa si-am zis

« Doamne hai cu mine, sa fie fie asa cum vrei TU si eu sa pot face fata la ceea ce TU imi vei da »

 

Afara ploaie si lapovita, frig. Voiam sa luam metroul pana in capitala si acolo sa gasesc un taxi…. Numai ca metroul nu functiona pt cel putin o ora, probleme tehnice…. Serios ? Toate si-au gasit sa aiba probleme tehnice ???? Copilul tot bombanea « ai vazut ? ti-am spus eu ! n-o sa reusim ! stiam eu ! »

M-am indreptat spre un taxi, cu groaza, aveam totusi  450 km dus-intors !!!!!!!!!!

In taxi, am descoperit ca nu aveam adresa ! uitasem adresa, uitasem dosarul de adoptie acasa, uitasem sa iau bani lichizi… iesisem din casa ca o nebuna, doar cu hainele pe mine…

Am sunat o prietena, n-a raspuns. Era 7 dimineata totusi….. Am mai sunat o alta prietena, ea era treaza (ura !) si a gasit adresa refugiului pe net.

Am intrat in refugiu cu mari emotii si maaaaaare bucurie ca am reusit sa ajung !!!!!!

Ne-am dus sa-l vedem pe motanelul nostru 🙂 cu mare placere ne-am lasat adoptati de motanel ! :)) ne-a placut si el de cum ne-a vazut ! a « pupat » copilul, i s-a urcat in brate :)))

Era totusi o « mica » problema…. Aici se face un dosar de adoptie (fisa de salar, chitanta de chirie sau lumina, taxa locala, carte de identitate, carnet de cecuri) astea sunt  « probe » ca poti intretine un animal. Eu uitasem acasa, dosarul cu actele pt adoptie ! nici macar carnetul de cecuri nu-l  aveam ! Ei nu acceptau decat cecuri ! A venit directoarea refugiul sa-mi explice ca nu-mi poate da pisoiul, dar ca o sa-l tina pana cand vin cu dosarul… I-am explicat pe scurt povestea noastra, plansul copilului, distanta mare, taxiul care ne astepta afara…. S-a uitat la copilul meu care tinea pisoiul in brate si-i soptea la ureche …. Si-a fost de acord ! Am platit cu cartea bancara vaccinul si sterilizarea care i se facuse la refugiu, mi-a dat carnetul de sanatate al motanului si… am plecat acasa !

Acasa, alta surpriza minunata ! Soferul de taxi mi-a cerut doar 100€, ceea ce era cu mult mai putin decat ar fi trebuit sa platesc !

 

De atunci, de cate ori copilu’ mai pica in groapa de deznadejde, ii amintesc de adoptia lui Mimo, cum toate pareau potrivnice si totusi am reusit sa-l aducem acasa, fara adresa, fara tren, fara masina, fara dosar de adoptie…